Entry no.: 510

18 Jun 2008, 9:55 AM

Romanian Intre Leica si Asia

Despre timpul liber: filme, fotografie, concerte si Kit·blog.

Interviu aparut in suplimentul Premium al Ziarului Financiar la 13 Iunie 2008.


Z.F. Ce hobby-uri aveti? Exista vreunul pentru care regretati ca nu aveti timp acum?

Kit: Trebuie sa incep prin a recunoaste ca ma aflu in situatia privilegiata de a fi platit ca sa-mi urmez pasiunea pentru graphic design, asa ca daca ma plang de lipsa de timp o fac doar cu jumatate de gura, cu cealalata jumatate zambind satisfacut.

Imi plac filmele si impreuna cu prietenii mei cei mai dragi, Aneta si Mihai, care imi sunt si asociati in Brandient, incercam sa vedem cel putin un film la cinematograf in fiecare weekend, daca nu chiar doua sau trei—dar acasa am zeci de DVD-uri nedesfacute la care nu mai apuc sa ma uit.

Pe de-o parte imi plac filmele de arta, deschise, fara o rezolutie clara la final — sunt innebunit dupa scenele complet ambigue din filmele lui Antonioni, de pilda. Pe de alta parte imi plac foarte mult filmele de desene animate. Am stat la coada sa cumpar Spirited Away la Londra chiar imediat dupa aparitie si am asteptat cei 7 ani scursi intre pilotul si lansarea filmului Tekkon Kinkurito.

Faptul ca m-am reapucat de fotografia analogica a facut sa ma indragostesc de fotografie din nou, inca mai cu patima decat prima data. Nu mai tinusem in maini un film de opt ani, si uitasem cat de frumoase sunt imaginile, uitasem grija cu care fotografiezi pe film si nerabdarea cu care astepti sa vezi ce-a iesit— cand prietenul meu Cosmin Bumbut mi-a transmis “microbul” camerelor si obiectivelor Leica acum cateva luni. Si asa a (re)inceput.

In ultima vreme imi folosesc timpul liber pentru a ma bucura de fotografie. Asta inseamna ca fac fotografii, scanez filme mai vechi, merg la expozitii, citesc despre maestri sau uploadez imagini pe Flickr.

Am multi fotografi preferati, prea multi ca sa-i pomenesc aici, in principal europeni. Dar as vrea sa vorbesc despre fotografia asiatica insa, in special cea japoneza care ma fascineaza mereu cu o extraordinara sensibilitate estetica — total inefabila insa. Adesea exista o pace si un echilibru formidabil in felul in care artistii japonezi surprind cele mai banale subiecte: o planta catarata pe un gard, o pisica plictisita in strada sau o roata de masina uitata pe maidan. E ceva dincolo de virtuozitatea tehnica, o rabdare si o impacare venite din cultura lor, care pentru incrancenarea noastra par — si chiar sunt! — din alta lume.

Am cateva poze de care sunt mandru, dar nu sunt gata sa vorbesc despre ele. Atunci cand voi fi gata insa, nu tot nu am sa vorbesc despre ele ci le voi expune undeva sau le voi strange intr-o carte.

Z.F. Destinatiile preferate (de weekend, de vacante)?

Kit: Imi plac calatoriile, dar cum arareori am la dispoziie mai mult de un weekend prelungit, destinatiile trebuie sa fie prin Europa. Dar cateva zile intr-un loc nou sunt numai bune pentru plimbari si facut poze. Ultimul weekend de genul asta a fost la Berlin si-a fost atat de placut incat mi-am promis sa-l reeditez cat mai curand.

Destinatiile mele preferate sunt insa in Asia, desi ajung acolo prea rar. Parte din cauza caldurii tropicale a sud-estului (dupa care tanjesc iarna), parte din cauza spectacolului oraselor, Asia e locul unde ma simt cel mai fericit. Ultima data am fost in decembrie 2007–ianuarie 2008 in Bangkok si a fost una din cele mai placute vacante.

Z.F. De-a lungul carierei, in ce perioada ati petrecut cele mai placute weekenduri? Cum arata weekendul dvs pe vremea cand locuiati in Singapore?

Kit: De altfel, una din cele mai placute perioade din viata am petrecut-o locuind in Singapore—n-a fost o vacanta, pentru ca am lucrat acolo—dar a fost o calatorie initiatica in care cineva pleaca pentru a se regasi. Weekendurile in Singapore insemnau un taxi din China Town, unde locuiam, pana la podul catre insula Sentosa, leneveala la soare si taclale cu camaradul intru aventura Camil, seara filme la cinema pe Orchard Road iar noaptea vizitarea la pas a cartierelor.

Daca de maine as avea o saptamana libera, as fugi in Hong Kong sa fac fotografii, sa mananc pe saturate si sa cotrobai prin librarii.

Z.F. Mergeti la concerte, din cate am inteles. Care sunt trupele preferate (planuri pentru anul acesta)?

Kit: Desi imi place muzica, nu sunt un mare amator de concerte pe stadioane pentru ca in tara tinuta locatiilor si organizarea precara a unor astfel de evenimente au facut o buna perioada de timp ca participarea la acestea sa fie mai degraba un stress dezagreabil decat un eveniment cultural: am asistat la intamplari atat de neplacute la un concert din Bucuresti acum 11 ani, incat mi-am promis sa nu mai calc la concertele din Romania. Si de-atunci am facut o singura exceptie, pentru The Rolling Stones.

Si, pentru ca m-ai intrebat de ultimul concert la care am fost, cel tinut de Portishead in Edinburgh este un eveniment istoric pe care sunt fericit ca nu l-am ratat. Nu numai ca a marcat revenirea pe scena a trupei dupa o pauza de multi ani, dar a fost o seara de o frumusete indescriptibila, intr-un locatie acoperita, de mici dimensiuni care s-a transformat intr-un furnal de emotii. Nu am planuri pentru urmatorul concert, astept sa-mi atraga atentia o trupa pe care mi-e foarte dor s-o ascult si o locatie potrivita intr-un oras de care ma simt atras.

Z.F. Cum arata un weekend obisnuit pentru dvs?

Kit: Weekendurile mele sunt lucratoare in buna parte, dar in cele libere dorm pana tarziu, 11-12 ideal sau chiar mai tarziu, incercand sa recuperez din lipsa de somn de peste saptamana, dupa care brunch in oras cu asociatii mei, o tura pe la Carturesti si uneori Anthony Frost, shopping, cafea si clatite la Marriott si film la Cineplex Plazza Romania. Sunt citadin 100%, nu-mi place sa ies din oras decat pentru un alt oras, mai mare. O cabana linistita si un gratar in aer liber mi-ar provoca un stress mai mare decat o prezentare in fata unui board de bancheri.

Z.F. Cat timp va ocupa blogul? Ce efect are asupra dvs? Si de ce in engleza?

Kit: Blogul l-am inceput in 2003, ca un blog de practician al designului, scriindu-l in engleza atat ca sa se vada ca exista viata si-n Romania (satul de intrebarile strainilor despre regimul politic si ingrijorarea lor daca avem curent electric sau nu) cat si pentru a invata limba mai bine.

Blogul si-a dovedit utilitatea la sfarsitul anului 2006 cand l-am folosit ca sa coagulez un raspuns al designerilor romani impotriva unei initiative legislative a unei asociatii profesionale interesate sa obtina abuziv controlul asupra industriei de design. Raspunsul pe care am reusit sa-l provoc a fost masiv atat national cat si international, on– si off-line, si cred ca a avut un rol decisiv in esecul respectivului atentat la libertatea profesiei mele.

Azi folosesc kitblog.com mai rar, uzual ca sa expun eseuri pe teme care tin de design (cel care studiaza felul in care Woody Allen a folosit de-a lungul carierei sale caracterul de litera Windsor a fost preluat la inceputul lui 2008 de blogurile majore din A-list-ul international si a fost citit de 10–12 mii de oameni pe zi), vesti diverse si fotografii. Nu-i mai dedic prea mult timp acum, dar nu exclud posibilitatea ca in viitor sa scriu cu ravna din nou. Cine stie?

Un interviu de Iulia Stancu.


Cristian "Kit" Paul este partener fondator al companiei Brandient, cu experienta de designer si art director in pietele din Romania si Singapore. Este specializat in designul identitatii de brand, iar lucrarile adunate in portofoliul sau (CEC Bank, Domo, Flanco, Fulga, Zuzu s.a.) au castigat atat premii la competiile internationale in domeniu cat apreciarea zilnica a consumatorului roman.